Diagnostic diferențial al adenomului de prostată și al prostatitei

Aceasta se datoreaza multor leziuni care pot mima aspectul neoplazie. Astfel, diagnosticul diferential trebuie facut cu:. Radiologie, obstructia si distensia supracala vor fi mereu simetrice, spre deosebire de cancer unde frecnt sunt asimetrice.

Prostatita cronica este un diagnostic diferential greu de realizat datorita asemanarii leziunilor la tuseul rectal, si saraciei clinice si biochimice care o insoteste. Diagnosticul se va pune numai histologic.

Se diagnosticheaza usor pe radiografia pel-vina si ecografic, si poate coexista cu un cancer prostatic. Ca elemente obligatorii penjru diagnostic amintim scintigrafia osoasa, markerii prostatici, PSA, si PAP, punctia osoasa si in final diagnosticul tumorii prostatice primiti care sa explice diseminarea secundara.

In final, trebuie sa amintim ca pentru siguranta, nici un diagnostic diferential nu se poate face fara examenul histologic care sa probeze leziunea, si nu trebuie uitat ca neoplasmul prostatic poate coexista cu oricare din leziunile expuse anterior. Fara a deni abuzivi in instigatii, triada exploratorie: tuseu rectal, PSA, ecografie transrectala ± biopsie ecoghidata cand este cazul este obligatorie ca screening la barbatii de peste 45 de ani, sau in toate cazurile in care un pacient se prezinta la medic pentru o afectiune presupus a fi de origine prostatica.