Prostata anatomie lage


Abrufe Transkript 1 Prof. Elena POP Asist. Dan V. Poenaru Director: Prof.

İŞ ELANLARI

Sorin Eugen Boia Rerefent ştiinţific: Prof. III: Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate. Reproducerea parţială sau integrală a textului, pe orice suport, fără acordul scris al autorilor este interzisă şi se va sancţiona conform legilor în vigoare. Limite Superior diafragma, care o separă de cavitatea toracică; Inferior diafragmul pelvin; Limita artificială dintre abdomen și pelvis este reprezentată de o linie oblică superoinferior şi posteroanterior, care trece prin promontoriu, linia arcuată şi marginea superioară a pubelui.

Diviziunea cavității abdomino-pelvine 1. Diviziunea anatomo-clinică a pereților antero-laterali Se realizează prin trasarea a două linii verticale și două orizontale. Liniile verticale sunt prostata anatomie lage de liniile medioclaviculare.

Publicat în Tratamentul rapid al prostatitei La próstata del griego antiguo προστάτης, prostátēs, literalmente «el que está delante», «protector», «guardián» [1] es un órgano glandular del aparato reproductor masculino en la gran mayoría de mamíferos, [2] [3] con forma de castaña, ubicado enfrente del recto, debajo y a la salida de la vejiga urinaria, aunque puede estar pegado a esta. Adenomul de prostata reprezinta cea mai frecventa tumora benigna a barbatului si se dezvolta din glandele zonei de tranzitie.

Linia orizontală superioară se trasează prin marginea inferioară a coastelor X. Linia orizontală inferioară se trasează prin spinele iliace anterosuperioare. Prin trasarea celor patru linii rezultă nouă regiuni: Epigastrul regiunea superioară de pe linia mediană; Mezogastrul regiunea mijlocie de pe linia mediană; Hipogastrul regiunea inferioară de pe linia mediană; Hipocondrul drept și stâng regiunile superioare din zona laterală; Flancul drept și stâng regiunile mijlocii din zona laterală; Fosa iliacă dreaptă și stângă regiunile inferioare din zona laterală.

Diviziunea anatomo-chirurgicală Se realizează prostata anatomie lage trasarea a trei linii orizontale Linia superioară se trasează prin baza apendicelui xifoid. Linia mijlocie se trasează prin marginea inferioară a coastelor X. Linia inferioară se trasează prin spinele iliace anterosuperiore. Prin trasarea celor trei linii rezultă trei regiuni: Regiunea toraco-abdominală situată între linia superioară și cea mijlocie; Regiunea abdominală propriu zisă sau mijlocie situată între linia mijlocie și cea inferioară; Regiunea abdomino-pelvină situată sub linia inferioară.

prostata anatomie lage amorteala testicule

Diviziunea anatomo-patologică Este realizată de către colonul și mezocolonul transvers care împart cavitatea abdomino-pelvină în două etaje: Supramezocolic situat mirosul de urină la prostata anatomie lage cu prostatită față de colonul și mezocolonul transvers; Inframezocolic situat inferior față de colonul și mezocolonul transvers.

Peritoneul Peritoneum Este o seroasă care are aceeaşi origine cu pleura şi pericardul. Peritoneul căptuşeşte pereţii cavităţii abdomino-pelvin şi înveleşte total sau parţial viscerele pe care această cavitate le conţine. Cavitatea abdomino-pelvină este formată din cavitatea abdominală şi cavitatea pelvină, cele două cavităţi comunicând larg între ele, fiind separate doar convenţional printr-un plan oblic ce trece prin promontoriu şi extremitatea superioară a simfizei pubiene.

Ca orice seroasă, peritoneul, este prostata anatomie lage din două foiţe: Foiţa parietală Peritoneum parietalecare tapetează pereţii cavităţii abdomino-pelvine; Foiţa viscerală Peritoneum visceralecare înveleşte organele cavităţii abdomino-pelvine. Foița parietală este mai groasă și mai rezistentă, dar cea viscerală este mai aderentă. Între cele două foiţe există o cavitate virtuală, numită cavitatea peritoneală Cavitas peritonealiscare conţine o lamă fină de lichid.

Organele care sunt învelite de peritoneu poartă numele organe intraperitoneale iar cele sunt acoperite parțial de peritoneu poartă numele de organe extraperitoneale. Organele extraperitoneale, după localizarea lor, pot fi retroperitoneale de ex.

La bărbat cavitatea peritoneală formează un sac închis, dar prostata anatomie lage femeie comunică cu exteriorul pe calea tube uterine-uter-vagin. Între pereţii cavităţii abdomino-pelvine şi peritoneul parietal se găseşte spaţiul extraperitoneal Spatium extrapertioneale. Acesta poate să conţină ţesut celuloadipos, formaţiuni fasciale, organe extraperitoneale, vase şi nervi. În funcţie de situaţia prostata anatomie lage, spaţiul extraperitoneal se numeşte: Supraperitoneal; Preperitoneal; Retroperitoneal; Pelvi-subperitoneal cel mai mare.

Peritoneul prostata anatomie lage o serie de formaţiuni peritoneale care pot fi grupate în: plici ligamente mezouri. Ligamentele peritoneale leagă două viscere între ele sau un viscer de peretele abdominal. Mezourile sunt formaţiuni peritoneale care leagă segmente ale tubului digestiv de peretele abdomenului.

Topografia abdomenului Deschizând abdomenul prin peretele anterior, se pătrunde în cavitatea peritoneală mare. Ea este denumită mare deoarece există şi o cavitate peritoneală mică, numită bursa omentală, situată posterior de stomac.

operatie adenom de prostata

În cavitatea peritoneală mare se recunosc, în partea superioară, stomacul şi ficatul. Inferior prostata anatomie lage ele organele sunt acoperite de o formaţiune peritoneală numită omentul mare. Între peretele anterior al abdomenului pe de o parte, şi ficat, stomac şi omentul mare pe de altă parte, se găseşte un spaţiu virtual numit spaţiu previsceral.

prostata anatomie lage la ce varsta poate fi prostatita

Omentul mare este inserat pe colonul transvers, care este fixat pe peretele abdominal posterior prin mezocolonul transvers. Colonul transvers împreună cu mezoul său împart cavitatea abdominală în două etaje: unul supramezocolic şi unul inframezocolic.

Fiorella Perrone 1 Hits Prostata.

Etajul supramezocolic conţine următoarele organe: ficat, stomac, splină, şi un diverticul al cavităţii peritoneale numit bursa prostata anatomie lage, diclofenac zäpfchen prostatitis înapoia stomacului.

Etajul inframezocolic conţine următoarele viscere: jejun-ileon, cec, colon.

prostata anatomie lage biopsy prostate video

Bursa omentală Bursa omentlis Este un diverticul al marii cavităţi peritoneale situat înapoia stomacului. Bursa omentală este o cavitate virtuală, care comunică prostata anatomie lage marea cavitate peritoneală prin orificiul omental Foramen omentale; Foramen epiploicum sau orificiul epiploic hiatul Winslow.

Acest orificiu epiploic este delimitat astfel: anterior: pediculul hepatic; posterior: vena cavă inferioară, acoperită de peritoneu; superior: lobul caudat al ficatului; inferior: porţiunea superioară a duodenului. Bursa omentală prezintă o porţiune principală şi câteva prelungiri. Porţiunea principală este delimitată astfel: anterior: peretele posterior al stomacului şi ligamentul gastrocolic; posterior: peritoneul parietal care acoperă corpul pancreasului, vasele lienale şi stâlpii diafragmatici; superior: ligamentul gastrofrenic; inferior: mezocolonul transvers.

Acestor trei prelungiri, li se adaugă la făt o prelungire inferioară Recessus inferior care descinde în omentul mare. La adult această prelungire dispare prin coalescența foițelor omentului mare. Diafragmul pelvin Diafragmul pelvin este format de către muşchii ridicători anali împreună cu muşchii coccigieni şi sfincter extern al anusului.

Suprafaţa superioară a diafragmului pelvin este acoperită de fascia superioară a diafragmului pelvin, iar suprafaţa inferioară a diafragmului pelvin este acoperită de fascia inferioară a diafragmului pelvi. Fascia superioară a diafragmului pelvin se inseră anterior pe suprafaţa posterioară a pubelui la ,5 cm deasupra marginii inferioare a pubelui şi se extinde lateral amestecându-se cu fascia obturatoare în timp ce posterior se continuă cu fascia piriformă.

Muşchiul ridicător anal este format practic din trei părţi: Muşchiul pubococcigian îşi are originea pe suprafaţa prostata anatomie lage a corpului pubelui şi se orientează posterior.

Wikipedia adenom de prostata

Fibrele mediale ale acestui muşchi înconjoară prostata la bărbaţi, respectiv vagina la femei dând naştere muşchiului puboprostatic sau ridicător al prostatei la bărbaţi respectiv muşchiului pubovaginal la femei. Fibrele posterioare se încrucişează şi se amestecă cu fibrele longitudinale rectale formând muşchiul puboanal. Fibrele situate inferior formează muşchiul puboperineal.

Muşchiul puborectal are aceiaşi origine cu muşchiul pobococcigian, faţă de care devine ulterior inferior unindu-se cu cel de partea opusă la nivelul joncţiunii anorectale.

Muşchiul iliococcigian îşi are originea pe fascia obturatoare între canalul obturator şi spina ischiadică. În porţiunea anterioară a diafragmului pelvin, între cei doi muşchi ridicători anali există un spaţiu care poartă numele de hiat urogenital şi care este străbătut de uretră la bărbaţi şi de uretră şi vagină la femei.

Oam la cron prostata Tratamentul prostatitei cauzată de infecția clamidială Ya os hablé ampliamente de la prostatitis crónica, una inflamación de la glándula prostática de origen bacteriano o no bacteriano, que cursa a brotes y que puede aparecer a edades tempranas en adultos jóvenes. Produce síntomas urinarios molestos que duran varios días o semanas, y las crisis se repiten varias veces al año. Por otro lado, el cáncer de próstata puede aparecer igualmente en una próstata pequeña o en una grande. La probabilidad es exactamente la misma.

Muşchiul sfincter extern al anusului este şi el considerat ca făcând parte din diafragmul pelvin. Acest muşchi poate fi împărţit în trei porţiuni etajate: Porţiunea subcutanată care formează plicile anale; Porţiunea superficială care înconjoară canalul anal; Porţiunea profundă care este situată în unghiul dintre rect şi muşchiul ridicător anal. Ligamentul anococcigian este o structură musculotendinoasă situată pe linia mediană, între joncţiunea anorectală şi coccige.

  1. Cu clisme de prostatită
  2. Gips cu piper prostatita
  3. Histologie dupa interventia chirurgicala a cancerului de prostata Cancer vesicula biliar histologia
  4. Trifoiul în tratamentul prostatitei
  5. Fachbegriffe des Krpers 4 1.
  6. Nonbacterial prostatitis medication
  7. Oam la cron prostata

De sus în jos ligamentul prezintă următoarele straturi: Fascia presacrală; Tendonul muşchilor pubococcigieni; Rafeul muscular al muşchilor iliococcigieni; Inserţia porţiunii superficiale a muşchiului sfincter extern al anusului. Mușchii abdomenului Se împart în: 1. Muşchiul drept al abdomenului M.

Origine: - pe fața anterioară a cartilajelor costale 5, 6, 7, ligamentul costoxifoidian și procesul xifoidian Inserție: - marginea superioară a pubelui; - pe fața anterioară a simfizei pubiene; - pe creasta pubică. Este învelit de o teacă aponevrotică formată din aponevrozele celor prostata anatomie lage mușchi lați numită teaca dreptului abdominal Vagina musculi recti abdominis.

Această teacă prezintă o lamă anterioară Lamina anterior și o lamă posterioară Lamina posterior. Cele două teci sunt despărțite intre ele de linia albă mediană Linea alba. Inervație: - ultimii 6 nervi intercostali T7-T12 și uneori L1. Acțiune: - flexor al bazinului; - coboară, apoi flectează coloana vertebrală.

prostata anatomie lage forumul semnelor de prostatita

Muşchiul piramidal M. Muşchiul oblic extern al abdomenului M. Situat pe partea laterală prostata anatomie lage anterioară a abdomenului Origine: - pe fața externă și marginea inferioară a ultimelor coaste. Inervație: - nervii intercostali T5-T Acțiune: - coboară coastele; - înclinarea trunchiului de aceeași parte și rotirea în partea opusă; prostata anatomie lage flexia bazinului. Muşchiul oblic intern al abdomenului M. Este acoperit superficial de oblicul extern, profund acoperă mușchiul transvers abdominal.

Inserţie: - pe marginea inferioară a ultimelor patru coaste; - se continuă cu aponevroza mușchiului oblic intern care se prostata anatomie lage pe linia albă și formează teaca dreptului abdominal; - fibrele inferioare musculare formează cu mușchiul transvers tendonul conjunct. Un număr redus de fibre musculare formează mușchiul cremaster M. Acțiune: - înclină toracele; - coboară coastele expirator ; - flectează bazinul pe abdomen.

Muşchiul transvers abdominal M. Situat în planul profund al peretelui anterolateral al abdomenului Origine: - pe ligamentul inghinal; - pe buza internă a crestei iliace; - pe fața medială a ultimelor 6 coaste.

Inserţie: - aponevroza transversului formează teaca dreptului abdominal; - fibrele inferioare formează tendonul conjunct și mușchiul cremaster. Inervație: - ultimii 6 intercostali T6-T12 și L1,L2. Acțiune: - comprimă conținutul abdominal. Muşchiul pătrat lombar M. Este așezat în partea posterioară a peretelui abdominal, între pelvis și arcul costal.

Origine: - pe creasta iliacă; - pe apofizele costiforme ale ultimelor vertebre lombare. Inserţie: - pe procesele costiforme ale primelor vertebre lombare; - pe coasta a a.

Inervație: - intercostalul 12 și ramuri scurte ale plexului lombar TL3. Acțiune: - coboară coasta 12; - înclină coloana lombară de aceeași parte. Conformaţie externă Esofagul continuă faringele de la nivelului vertebrei C6, străbate compartimentul esofagian al prostatita fara medicamente posterior, anterior de coloana vertebrală, străbate diafragma în dreptul vertebrei T10 şi se deschide în stomac la nivelul cardiei.

Esofagul prezintă trei porţiuni: porţiunea cervicală Pars cervicallis; Pars colliporţiunea toracică Pars thoracica şi porţiunea abdominală Pars abdominalis. Diametrul esofagului este neregulat prezentând trei zone îngustate la nivelul cărora diametrul sau este de 1, cm care alternează cu porţiuni mai dilatate la nivelul cărora diametrul este de aproximativ 2,5 cm. Zonele îngustate sunt reprezentate de strâmtoarea cricoidiană, corespunzătoare orificiului superior al esofagului, strâmtoarea bronho-aortică Constrictio parties thoracicae; Constrictio bronchoaortica determinată de artera aortă şi bronhia stângă şi strâmtoarea diafragmatică Constrictio phrenica; Constrictio diaphragmatica situată la nivelul hiatului esofagian al diafragmei format cel mai adesea din fibre musculare provenite de la nivelul stâlpului drept al diafragmei, mai rar din fibre musculare provenite din stâlpii drept şi stâng ai diafragmei.

prostata anatomie lage tratamentul prostatitei prin metoda shevchenko

Porţiunea abdominală a esofagului Raporturi Porţiunea abdominală a esofagului este situată între hiatul esofagian al diafragmei şi cardia, poartă numele de esofag terminal şi prezintă două feţe şi prostata anatomie lage margini. Faţa anterioară este acoperită de peritoneu şi prezintă raporturi cu: nervul vag stâng; faţa viscerală a lobului stâng al ficatului.

Prostatorea în prostata congestivă

Faţa posterioară, neacoperită de peritoneu, vine în raport cu: nervul vag drept; stâlpul stâng al diafragmei; artera aortă; partea cea mai declivă a plămânului stâng. Marginea dreaptă vine în raport cu: peritoneul care la acest nivel se dedublează formând cele două foiţe, anterioară şi posterioară ale omentului mic ; lobul caudat al ficatului.

Marginea stângă vine în raport cu: 10 11 fundul stomacului; peritoneul; ligamentul triunghiular al ficatului. În zona în care străbate diafragma este separat de pereţii hiatului esofagian prin două spaţii de alunecare care provin din fascia subdiafragmatică, conţin ramuri ale vaselor frenice inferioare şi constituie membrana frenoesofagiană cu rol prostata anatomie lage fixarea esofagului la diafragmă.

La exterior tunica mucoasă prezintă musculara mucoasei Lamina prostata anatomie lage mucosae formată din fibre musculare netede dispuse longitudinal, care se întretaie şi au rol în apărarea peretelui esofagian de pătrunderea unor corpi străini.

prostata anatomie lage inyección trimestral para cáncer de próstata precio

Vascularizaţie Arterele Porţiunea abdominală a esofagului, mai bine vascularizată la nivelul porţiunilor anterioară şi dreaptă, primeşte ramuri esofagiene Rr.

Venele La prostata anatomie lage stratului submucos există un plex venos submucos, de la nivelul căruia sângele este drenat în plexul venos periesofagian, iar de aici în vena gastrică stângă V. Venele plexului venos submucos pot fi sediul varicelor esofagiene şi la acest nivel se realizează o anastomoză porto-cavă, prin intermediul venei gastrice stângi tributare venei porte şi a venelor părţii toracice a esofagului tributare venei cave inferioare.

Inervaţie Nervii porţiunii abdominale a esofagului provin din trunchiul vagal anterior Truncus vagalis anteriorşi trunchiul vagal posterior Truncus vagalis posterior.

  • Prostate cancer ppt 2022
  • Cum sunt tratate simptomele prostatitei?
  • Adenom de prostata wiki | Prostaffect În România
  • Prostatita diagnosticata gresit
  • operatie adenom de prostata - Documente Pdf și cărți electronice Descărcare gratuită

Anatomie clinică Esofagul poate fi explorat prin endoscopie şi tranzit baritat esogastric. Refluxul gastroesofagian poate fi apreciat prin ph-metrie. Strâmtorile esofagului reprezintă obstacole mecanice la nivelul cărora se pot opri bolurile alimentare prea mari sau corpii străini, sau pot fi sediul stenozelor cicatriciale rezultate în urma vindecării leziunilor rămase după ingestia unor lichide corozive. Stomacul Gaster Reprezintă cea mai dilatată porţiune a tubului digestiv, fiind situat între esofag şi duoden.